Simbolismul

Simbolismul apare dupa 1870, ca o reactie impotriva parnasianismului.
Acesta, la randul lui a fost un curent nascut in Franta, ca un protest la adresa romantismului. Parnasienii militau pentru neimplicarea emotionala a poetului in creatia lirica, impersonalism, poezia cu forma fixa(sonetul, glosa, rondelul). Poeziile lor elogiau peisaje exotice, opere de arta, nestemate,  descrieri facute fara niciun fel de implicare emotionala, intr-un stil obiectiv, mestesugit.

Simbolistii readuc lirismul si subiectivismul in poezie si aduc o noua sensibilitate pornita din structura darmatica a omului agresat de lumea exterioara. Strigatul simbolistilor a fost: "Noi suntem in afara vremii". Exteriorul i-a ranit atat de tare incat s-au considerat "jupuiti de vii".

Acestia nu vor sa exprime sentimente, stari, ci doresc sa le sugereze. Le sugereaza prin: simboluri, muzicalitate(vocalism sau consonantism,laitmotiv/refren/alte elemente de recurenta). Simbolismul apropie poezia de muzica, muzicalitatea  conferindu-i acesteia unicitate, originalitate.

Simbolistul traieste o stare de angoasa, anxietate, nevroza, o instabilitate afectiva.
Figurile de stil folosite preponderent sunt: sinestezia, metafora moderna, simbolul.